Aseara,calatorind doua statii cu autobuzul 135 am ramas impresionata.Era un tanar imbracat ingrijit si cu o pancarta in mana. Mi-am zis in gand, alt cersetor fals care plange ca n-are casa,n-are masa.. M-am intors cu fata spre el cand am auzit ca avea o dictie frumoasa si o voce usor tremurata.Tanarul tinea in mana o pancarta cu un articol din ziar lipit pe ea. Abia in momentul in care a zis ca propietarul unde locuiau i-au dat cu forta afara( pe el si ceilalti 6 membri ai familiei lui) abia atunci am privit cu atentie pancarta. Tanarul din poza era tanarul din fata mea. O poza trista, cu o familie numeroasa care traieste pe strazi intr-un cort. Spunea adevarul si lacrimi ii inotau in ochi in timp ce-si impartasea drama. Mi-au dat lacrimile, si m-am gandit in sinea mea ca el e tanarul care merita sa-i oferi un banut din putinul tau. Sunt destui copii orfani pe strada care cersesc dar sincer putini ma impresioneaza cat sa le dau bani. Batranii ma ating mai mult. Te gandesti ca ai muncit o viata si ca poate destinul crud sau copiii tai nepasatori te-au facut sa ajungi in strada. Copiii daca sunt educati si crescuti intr-un bun ambient pot ajunge din nou pe calea cea dreapta, pot ajunge sus, in schimb batranii nu mai au nici o sansa. Si daca observati, sunt multe ONG-uri care pun accent pe copii defavorizati sau orfani si putine organizatii care ajuta batranii. Ca morala sau concluzie, ideea mea e alta, nu te plange ca azi dimineata nu ti-a pornit masina, nu te plange ca ti-ai pierdut serialul favorit sau ca ai pierdut nu stiu ce concert, nu te plange ca n-ai aer conditionat in casa cand altii n-au casa, cand altii poate ar da orice sa aiba macar o camaruta din casa ta. Suna a cliseu dar ” Zambeste, maine poate fi mai rau ! ”
